Cu ceva timp în urmă m-am accidentat la picior și a trebuit să iau o pauză de la tot. Să stau, ca să mă vindec. Piciorul a stat. Eu nu. Corpul era pe canapea, dar mintea alerga. „Pierd timpul.” „Nu sunt constructivă.” „Nu evoluez.” Ba chiar și „Sunt nesemnificativă. Doar stau.” Gândurile astea rulau pe…

Citește articolul complet pe Psychologies →