Acolo Nu ucideți vorbele niciodată salvați-le în credință cu mirarea nemuririi veți auzi de ele când ecourile vor fi fulgere al întâmplărilor pierdute uitați-vă în lumină acolo se adună viața acolo umbrele au chip de oameni acolo se împart gânduri peste tâmplele timpului Uimire E greu să scrii poezii când muzele plâng lovite de mila …

Citește articolul complet pe România literară →