Astăzi, când peste lume s-a așternut tăcerea adâncă a celor șaizeci și nouă de ani de când George Bacovia a decis să lase plumbul pământesc pentru a se contopi cu tăcerea albă și absolută a veșniciei, suntem chemați să ne aplecăm frunțile sub ploaia amintirii, acolo unde umbra celui mai melancolic călător prin amurgurile violete continuă să ne șoptească, dintr-o singurătate sfântă, că poezia nu este altceva decât plânsul materiei care tânjește după lumină.
George Bacovia: dincolo de Plumb – între absurd, muzică și agonie
Notele editorului
Astăzi, când peste lume s-a așternut tăcerea adâncă a celor șaizeci și nouă de ani de când George Bacovia a decis să lase plumbul pământesc pentru a se contopi cu tăcerea albă și absolută a veșniciei, suntem chemați să ne aplecăm frunțile sub ploaia amintirii, acolo unde umbra celui mai melancolic călător prin amurgurile violete continuă să ne șoptească, dintr-o singurătate sfântă, că poezia nu este altceva decât plânsul materiei care tânjește după lumină.
Citește și aceste articole
Total Impact Alexandria
Peste 100.000 de oameni, la Mănăstirea Pantocrator, în fața Sfântului Gheorghe. Un drum al credinței care a umplut câmpia.
16 mai 2026
Clasifică acest articol
Voturile cititorilor ajută la calibrarea recomandărilor și a hărții editoriale. Conectează-te pentru a vota.