Ottilia ARDELEANU la final de vară literele trec prin mine fulger mă luminez brăzdez timpul sunt mai ceva decât o eclipsă totală de lună capul în nori semantică universală miroase a iarbă pe pagina mea fiecare colț o literă căzută lin în atenția vocabularului zâmbesc așa se cuvine să întâmpini limba română cu metafora cea …

Citește articolul complet pe România literară →