Critica criticii pure Haideți să ne imaginăm că G. Călinescu nu ar fi existat, că Maiorescu nu s-a ocupat decât de studiile lui de hipnoză și că toată critica estetizantă de până la noi s-a pierdut într-un pliu al istoriei, undeva între Periprava și baricada de la Intercontinental. În această minunată ucronie, se pune firesc …

Citește articolul complet pe România literară →