Se întȃmplă uneori ca anumiţi oameni să nu reuşească (drept urmare a unor situaţii conjuncturale sau a propriei lor incapacități) să îşi construiască o viaţă aşa cum şi-o doreau, şi să nu poată să se acomodeze cu viaţa pe care o au. Unii dintre aceştia continuă să facă eforturi pentru a schimba lucrurile, în timp ce alţii renunţă … dar îşi explică situaţia prezentă în mod îngust, prin lipsa unor elemente pe care, dacă le-ar fi avut, le-ar fi permis să fie fericiţi. „Dacă aş fi făcut medicină”, „dacă aş fi provenit dintr-o familie cu bani”, „dacă aş fi avut relaţii”, „dacă aş fi luat premii în şcoală”, „dacă aş fi trăit în altă ţară”, şi aşa mai departe. Convinşi fiind că această lipsă majoră este sursa tuturor problemelor lor în viată aceştia adună frustrări, amărăciune, se simt marginalizaţi sau priviţi „de sus” de ceilalţi, fără a vedea că de fapt au externalizat sursa problemelor lor, acesta fiind un mod foarte bun de a le justifica propria inacţiune. Din păcate aceste persoane sunt

Citește articolul complet pe Republica →