Eram frumos, cum m-ai făcut măicuță. Și atât de mândru, c-am plecat la oaste. Și-atata viață aveam în mine, taică! Când am pășit, tăcut, cu ranița la spate. Aveam în ochi, un licăr de speranță, Și dragostea iubitei mele. În minte, viitor și cutezanță. Și blestematele de doruri grele. Unde te urci, furnico, pe mâneca […]

The post Destin de Ostaș first appeared on Ziarul 21.

Citește articolul complet pe Ziarul 21 →