Fantomă pe care o vedem cu toţii, iar eu în două ipostaze: în sala de curs, cȃnd privesc oameni care nu au curajul să-şi spună opinia sau să răspundă la o întrebare (deşi ştiu răspunsul corect) şi în cabinet, unde văd spaima inclusiv în mȃini tremurânde sau lacrimi. Sau aud poveştile celor care au renunţat la un examen pentru că era vorba de o probă orală, sau care simt că nu pot face faţă unei prezentări publice, sau care se tem de orice apariție într-un mediu social necunoscut sau de interacţiuni cu oameni noi, pentru că … îşi imaginează că nu vor fi la înălțime.

Citește articolul complet pe Republica →