Copilul meu nu a fost printre premianți. Cum îl stimulez, arătându-i totuși că e iubit așa cum e

Stai în sală, la festivitatea de premiere, și asculți cum sunt strigate, unul după altul, numele copiilor care se ridică și pornesc spre scenă să-și primească diploma, în timp ce copilul tău rămâne pe scaunul de lângă tine, cu privirea fixată undeva în față, fără ca numele lui să se audă printre celelalte. Te uiți la el și încerci să ghicești ce simte, în timp ce în tine se ridică un val de tristețe pe care ai vrea să-l ascunzi, pentru că simți că ție îți pasă mai mult de scena aia decât i-ar fi de folos lui chiar în clipa asta. Este una dintre cele mai delicate situații prin care trece un părinte, pentru că în câteva secunde trebuie să gestionezi două lucruri deodată: emoția copilului și propria ta emoție, care de multe ori e mai puternică și mai greu de stăpânit decât a lui.