noaptea se așterne peste pământ,luna dispare încet,se disipează în neant,lăsând loc stelelor să se nască facerea lor se întâmplă lent,ca un preludiu al dragostei desăvârșite,una câte una,acoperă cerul,fără dureri, fără suferință,doar scânteia lor se-aprinde pe cer,discret, cât ochiul uman să perceapăfocul iubirii născute departe,în universul atotcuprinzător așa se-ntâmplă cu sufletul,care din cenușă renaște,care încet-încet se […]

Citește articolul complet pe AM Press →