noaptea, densă, tăcută și fără de sfârșit, parcă, lasă să se întrevadă zorii, se dizolvă puțin câte puțin, făcând loc luminii cearșaful ei întunecat prinde culoarea zilei, încet, nu contrastant, negrul se dizolvă treptat în oglinda răsăritului tăcerea capătă glas, vioiciunea dimineții se întrevede, îndeamnă la trezire, la trăire, dă tonul înviorării, pornirii într-o altă […]

Citește articolul complet pe AM Press →