Cu puncte de plecare într-un real domestic, poezia Angelei Furtună relevă o tranziție tensionată spre un existențial amplu, surprins cu acuitatea unei sensibilități mereu în vogă. Situată între sine și lume, poeta are aerul de-a relaționa cu lumea printr-o imagistică avivată în măsură a-i permite postura dominantă. Fundalul solitudinii îi oferă un asemenea raport într-o …

Citește articolul complet pe România literară →