„Prin scrisul său, Maria Elena Cuşnir invocă obsesiv rădăcinile emoţionale, oferind o convingătoare pledoarie. Fiindcă, până la urmă, orice călătorie, deschizând o fereastră spre lume, culegând clipe de eternitate, nu este altceva decât o imersiune în străfundurile propriului suflet.” Astfel scrie Adrian Dinu Rachieru în întâmpinarea romanului-eseu „Surâsul din livadaCiteşte
O altă fereastră spre lume
Pe scurt
„Prin scrisul său, Maria Elena Cuşnir invocă obsesiv rădăcinile emoţionale, oferind o convingătoare pledoarie. Fiindcă, până la urmă, orice călătorie, deschizând o fereastră spre lume, culegând clipe de eternitate, nu este altceva decât o imersiune în străfundurile propriului suflet.” Astfel scrie Adrian Dinu Rachieru în întâmpinarea romanului-eseu „Surâsul din livadaCiteşte
Citește și aceste articole
Gorjeanul
Când rădăcinile învață să crească în mare – Sicomorul ca metaforă a condiției poetice
20 octombrie 2026
Clasifică acest articol
Voturile cititorilor ajută la calibrarea recomandărilor și a hărții editoriale. Conectează-te pentru a vota.