„Prin scrisul său, Maria Elena Cuşnir invocă obsesiv rădăcinile emoţionale, oferind o convingătoare pledoarie. Fiindcă, până la urmă, orice călătorie, deschizând o fereastră spre lume, culegând clipe de eternitate, nu este altceva decât o imersiune în străfundurile propriului suflet.” Astfel scrie Adrian Dinu Rachieru în întâmpinarea romanului-eseu „Surâsul din livadaCiteşte

Citește articolul complet pe Crai Nou →