Ai dus adolescentul la un psihoterapeut, poate după săptămâni în care l-ai văzut retras sau ai simțit că ceva nu e în regulă. Aștepți în sala de așteptare, iar la final vrei un răspuns simplu: ce a spus, ce se întâmplă, cum îl ajuți. Terapeutul îți spune că informațiile sunt confidențiale. Rămâi cu senzația că ai plătit o factură ca să afli mai puțin decât înainte să intri pe ușă.

Citește articolul complet pe Suntmamica →