Împotriva cultului excelenţei care domină imaginarul politic și cultural contemporan, ideea de a fi „suficient de bun” începe să pară surprinzător de atractivă. Nu este vorba despre incompetenţă sau apatie, ci despre gândire procedurală, responsabilitate distribuită și așteptări rezonabile. În acest sens, a fi „suficient de bun” nu este un eșec al aspiraţiei, ci o…

Citește articolul complet pe Psychologies →