În tinerețe am auzit o anecdotă despre doi critici literari. Unul îl lăuda pe un poet; celălalt, mirat, l-a întrebat: „Cum poți să-l lauzi? Uite ce scrie aici: <senzația de vid dureros>”. Iar primul i-a răspuns: „Păi, cum să nu înțelegi? Nu te-a durut niciodată capul?”. De anecdota asta mi-am adus aminte ascultând conferința președintelui. […]

Articolul Vidul dureros apare prima dată în JUPÂNU'.

Citește articolul complet pe Jupanu' Suceava →