Pornind de la semnalistica vizuală menită să reglementeze conduita colectivă, Dumitrița Gurău deconstruiește în primul său solo-show raportul dintre interdicția impusă și reacția organică, adesea rebelă, a individului. În același timp, investighează promisiunile modernizării urbane și modul în care memoria colectivă asimilează invazia vizuală produsă de indicatoare nedorite. Acestea din urmă sunt recreate și dispersate…

Citește articolul complet pe Zilesinopti →