Reiau adesea romanul, îl las să se deschidă la întâm plare, eventual la mijloc de capitol sau frază. Așa, familiaritatea cu textul evită patina bătrânicioasă a rutinei. La hotarul acela fluctuant, aleatoriu, ceea ce știu deja despre cursul poveștii nu se șterge, dar se așază altfel – ca atunci când schimbi locul de observație, iar …

Citește articolul complet pe România literară →