N-ai nicio idee cu adevărat bună, parcă nici măcar frânturile acelea vagi, peste care puteai construi un schelet ce abia se ținea și unde încet-încet puneai niște cărniță până devenea ceva. Parcă primele cuvinte chemau după ele alte cuvinte și, până una-alta, era o poveste acolo ce merita spusă. Dar acum e mai sec decât…

Citește articolul complet pe Zilesinopti →