Atipic sunt un vers scris prost atipic la îndemână recită-mă atunci când într-o cameră slab luminată ziua de mâine nu vrea să pătrundă când trandafirii nu mai au miros când gura păcătosului vrea să grăiască un adevăr Ritual plouă ne spălăm păcatele sub umbrele melcii şi-au ipotecat cochiliile îşi adăpostesc moartea sub tălpile pantofilor murdari …

Citește articolul complet pe România literară →