Cel puțin de la Renaștere încoace, civilizația pe care am edificat-o este una a prezenței și a discursului. Omul nu concepe că poate să și tacă iar, dacă tace, atunci cumva se simte în inferioritate. De aceea vorbește foarte mult, iar discursurile au devenit tot mai zgomotoase. Nu mai auzim nimic pentru că suntem asaltați …

Citește articolul complet pe România literară →