„It’s the end of the amusement phase…” Și, poate, începutul unei perioade în care responsabilitatea ia locul nepăsării. În definitiv, trăim toți pe aceeași planetă, unică, fără a avea un plan B în caz că inconștiența individuală și colectivă ne împinge spre mult-postulatul sfârșit, nu în sens hegelian sau în cel explicitat de Fukuyama, ci…

Citește articolul complet pe Zilesinopti →