Întreaga noapte nu închisese un ochi, măcinat de singurătate pe același refren (Si bô ‘squecê me/ ‘M ta ‘squecê be/ Até dia/ Qui bô voltà/ Sodade sodade/ Sodade…1) care nu îi dădea pace în ultima vreme, amintindu-i de acea primă oară când o văzuse într-un bar mizer. Coborî din pat, la ivirea zorilor, istovit de oboseala și necazurile sale care îi știrbeau somnul și îl trăgeau în abisurile minții sale…
Nero se îndreptă spre geamul larg și privi orașul care, în lumina roșiatică a răsăritului, se întindea înaintea lui ca o promisiune că poate din acea zi lucrurile aveau să fie mai bune. Se păcălea singur, încercând să găsească măcar o fărâmă din liniștea apărută atunci când vedea Keino prin