Românii și fascinația pentru bădărănie. „Personaje care transformă dialogul într-un spectacol al violenței verbale și emoționale ajung să fie admirate, tocmai pentru ceea ce ar trebui să le discrediteze”

Astfel de personaje au existat întotdeauna. Întrebarea majoră este de ce continuă să fie atât de populare? Ce frustrări, ce neîncredere în instituții, ce dezamăgiri colective fac ca omul care insultă să pară mai credibil – ba chiar să fie susținut prin oferirea unui spațiu media extrem de generos – decât omul care argumentează?