Acum, el nu mai răpune noaptea cu trupul…Acum, pentru noapte, el areaşteptarea cea Mare, într-o mierlăbătrână ultimul cântec aşteaptăsă întâlnească Șoapta Domnului…De-acum, focul său e prea vechi;îşi scrie în cenuşă lumina ca în pomelnice.Călătoria cea mai lungă o faceîntre cana cu apă şi afumata fereastrădincolo de care mărul înfloritun oaspete îi pare… La sărbători se […]

Citește articolul complet pe Jurnalul de Arges →