Ploua uniform, de parcă nu ploaia ar fi căzut, ci însuși aerul s-ar fi îngroșat.Oamenii se retrăseseră în case. Doar câteva siluete singuratice mai apăreau fără umbrelă, dintre acelea care iubesc plimbările prin ploaie. M-am întâlnit cu prietenul meu în cafeneaua noastră obișnuită, îngustă și prost luminată. În penumbră se distingeau câteva chipuri abia conturate, …

Citește articolul complet pe România literară →