Praznicul împărătesc de la finalul anului bisericesc ne aduce aminte de Adormirea Născătoarei de Dumnezeu. Paradoxal, mutarea la viață a Maicii Vieții, atât cu sufletul, cât și cu trupul, este lucrată fără părăsirea lumii. Cel ce S-a întrupat în pântecele ei pururea fecioresc a mutat-o la Viață tocmai pentru că, fiind Maică a Vieții, „mormântul și moartea nu au ținut-o“. Desăvârșirea în „pântecele“ (lăuntrul) Vieții o face Nădejde Neschimbată, în rugăciuni și în ocrotiri Neadormită.

Citește articolul complet pe Ziarullumina →