valentine 5 Mi-ai spus, prietene, să cred Doar ce nu văd și ce nu mai aud, Că înțelesul drept e orb și surd Iar ifosele de poet, une merde! Am pariat, prietene, pe îndoiala A ce n-a fost și nu s-a întâmplat, Știind că totu-i cântărit și măsurat Cât ține luciul vieții și spoiala. Restul …

Citește articolul complet pe România literară →