MAREA: sorginți (sau obârșii) Și iată, odată cu seara Apare pe zări, transferată Din Invizibil chiar barca Zeiței Astarte… ascunsă Îndărătul cortinei de stele Marea și ea luminează ca ele Marea, destinul său cosmic… Nimerită din întâmplare aici La intersecția Căii Lactee Cu altele numeroase Căi luminoase (și numinoase) – Ea probează în cosmos Avânt … Continuă să citești Poeme de REMUS-VALERIU GIORGIONI

Citește articolul complet pe Viața Românească →