Poeme de Nichita Danilov

Dans Cuvintele tale rămân încremenite în aer, acolo unde norii își agață pălăria și bastonul de cer. Fac o plecăciune copacilor ce se oglindesc în adâncul liniștit al apei, iar copacii îmi fac și ei o plecăciune, măturând pământul din oglinda neclintirii lor. „În curând, vom zbura, spun, vom zbura înălțându-ne ca niște animale marine …