Cine-ar fi crezut…? Cine-ar fi crezut că până și plecarea Poate fi mai roditoare Decât băltirea -n deprinderile mereu mai cuminți Te apropii de noapte ca de-o felină torcându-și fuiorul Și-ți pare că te-ai întors undeva, mai presus de tine Mai presus de părinți, Că ești sâmbure viu într-un fruct putrezit de prea copt Necules, …

Citește articolul complet pe România literară →