Simți mirosul umed al plantelor cufundate în pământul moale, înconjurate de mărăcini, al vântului suflând dinspre mare, luptându-se plin de ambiție împotriva prafului și a uscăciunii deșertului; gustă apa sălcie, putreziciunea, cu mâlul acid arzându-i gâtlejul. Simțea toate acestea. Ce era? O halucinație? Încercă să se convingă că despre asta era vorba, sau că visa cu ochii deschiși, ori, de fapt, dormea și-și închipuia că reușise să iasă din peștera în care îl ținuseră. Ținuseră? Se luptase cu o ceată de verbe proscrise, tâlhari pe potecile limbajului. Ținut. Depozitat? Stocat? Ascuns? Asta era! Îl ascunseseră și puseseră la cale o moarte stranie, menită să-l sustragă furiei lui Caiafa și a Sinedriului. Nu, nu-l ascunseseră. Dacă n-ar fi fost readus la viață, nu s-ar