Siluetele feminine se contopesc cu pământul și stânca, florile par să răsară prin piele, în timp ce focul, sângele și noroiul completează imaginea unui ritual străvechi. Intensă, brută și viscerală, opera Anei Mendieta a fost modelată de întrebări legate de identitate, înstrăinare și apartenență, folosind adesea corpul ca punte între sine și natură. Tensiunea dintre…

Citește articolul complet pe Zilesinopti →