Ceea ce numim în genere poezie religioasă e una care înveşmântă temele religiei în limbajul poetic. Punctul de plecare e reprezentat de cele dintâi. Dar avem a face uneori (v. Gabriel Marcel) şi cu situaţia inversă, în care suflul poeziei e cel care inspiră spaţiul religiei, se absolutizează, se deifică în ilimitarea revărsărilor sale. Un … Continuă să citești O VITALITATE RELIGIOASĂ

Citește articolul complet pe Viața Românească →