La 6-7 ani, refuzul școlii aproape niciodată nu înseamnă lene sau răsfăț. Înseamnă că un creier încă în formare a intrat într-o situație pe care încă n-a învățat s-o gestioneze, și reacționează cu singurele instrumente pe care le are: plânsul, opoziția, simptomele fizice.
Pentru un părinte, distincția asta contează enorm. Un copil „răsfățat” cere să fie corectat cu fermitate. Un copil care traversează o etapă de dezvoltare pe care încă n-o stăpânește cere altceva: înțelegere a mecanismului din spatele reacției lui, și o strategie potrivită vârstei lui, nu presiune sau negociere.
