Nu ne așteptăm să poată atât de mult. Despre sport, dizabilitate și prejudecățile care se ascund uneori în cele mai bune intenții

Prima dată mi-a atras atenția proteza. Din lemn, atinsă de patina timpului. M-am uitat la ea și primul meu gând a fost că pare fragilă. Adrian Moldoveanu, „Comisarul”, cum îi spun apropiații, s-a așezat pe banca de powerlifting. Deasupra lui, atârnau peste 140 de kilograme. Le-a ridicat dintr-o mișcare scurtă și explozivă, urmată de o respirație care încă îmi răsună în urechi. În câteva secunde, realitatea îmi demontase o concluzie pe care o trăsesem dintr-o singură privire.