Îngerii de bronz închide trilogia începută cu Valentina și continuată cu Cartea lui Cezar, fără să ofere iluzia unei concluzii definitive. Angela Martin construiește un final al împăcării de sine, al conviețuirii cu propriile contradicții. Tocmai această coexistență a contrariilor dă romanului tonalitatea sa specifică. Cezar Grozescu revine în Arad împreună cu cei doi copii … Continuă să citești NOSTALGIA CA FORMĂ DE LUCIDITATE

Citește articolul complet pe Viața Românească →