Nimeni nu-și amintește culoarea băncilor sau modelul de pe tablă. Dacă închizi ochii și te întorci la o zi anume din școala ta, ce revine primul e o voce, un ton, o senzație în stomac înainte să intri pe ușă. Poate vocea unei învățătoare care spunea numele fiecărui copil altfel, mai cald, sau tăcerea grea de dinaintea unui răspuns greșit la tablă. Din tot ce ține de mobilier, creierul nu păstrează aproape nimic, dar reține foarte clar cum ne-am simțit acolo.

Citește articolul complet pe Suntmamica →