„Mi-e rușine că exist așa cum exist.” De ce obezitatea nu este doar o problemă de voință, ci și de sănătate mintală

Maria avea 8 ani când mama ei a așezat-o în fața oglinzii și i-a spus cu blândețe: „Trebuie să fim atente, ajungi ca tata.” Din clipa aceea, ceva aproape imperceptibil s-a fisurat în felul în care se privea pe sine. Nu a fost un moment dramatic, ci unul liniștit, domestic – tocmai de aceea atât de ușor de absorbit fără întrebări. De atunci, viața Mariei – numele nu este cel real – s-a împărțit în două registre paralele: cariera, în care era foarte competentă, și corpul – ca o problemă administrativă nerezolvată.