Pilda „împăratului gol” de la FCSB: când un adevăr simplu este ignorat de toată lumea din obișnuință, frică sau rușine, până când un copil spune cu voce tare ceea ce vede.
Domnule Becali, mă cheamă Lucas, am șase ani și jumătate și am fost la meci cu mama.
Când echipa noastră a primit al doilea gol, am început să plâng. Mama mi-a zis să nu-mi mai frec ochii că am palmele murdare de la balustradă, dar n-am ascultat-o. …

Citește articolul complet pe Gazeta Sporturilor →