„Ia, şalăul, neamule!”    Fiindcă această legumă se află din belşug prin toate pieţele şi magazinele de profil, mi-am amintit de un obicei din vremuri trecute, atunci când veneau oltenii la Bucureşti să-şi vândă produsele muncii lor şi strigau din toţi rărunchii: „ia, şalăul, neamule!”, şalăul nefiind altceva decât prazul, aflat la mare cinste în … Citește mai mult

Citește articolul complet pe Gazeta Dambovitei →