Prinși tot mai strâns în grijile vieții de fiecare zi Amânăm pentru mai târziu tot ceea ce am visat Și pentru cândva să trăim cu adevărat. Închidem în seiful unui mâine nimănui garantat Sub lacătul unui timp doar sperat Și sub iluzia unui miracol așteptat Mereu amânat, mereu-neîntâmplat, Prea multe nerostite cuvinte și tainice visări, […]

Citește articolul complet pe AM Press →