Summitul NATO de la Ankara a fost „istoric” prin aceea că sub poleiala declarațiilor de „unitate” și de „iubire”, într-un domeniu în care „prietenia” și „iubirea” sunt sistemic străine, s-a marcat transformarea alianței dintr-una transatlantică într-una euro-atlantică (adică europeană cu un „invitat-vedetă” american) și dintr-una politico-militară în una corporatisto-militară. Principalele eșecuri – bine ascunse în […]

Citește articolul complet pe Bună Ziua Iași →