În fond, tot răul ivit și proliferat între noi provine dintr-o imensă, gigantică ignoranță…

Absența educației, a voinței de a deschide ochii, a capacității de discernere, extinsă societal, creează în timp vid mental, moral și spiritual. Din el iese demonul confuziei care ne vrăjește cu „inexistența” lui, ne rătăcește, ne învrăjbește și stârnește în noi refuzul de a privi în sus, spre C/celălalt, ne incită la sporirea urâtului, ne desfigurează prin mânie și mârlănie, miniaturizând răul de orice fel, familiarizându-ne intim cu el, vrăjmășindu-ne cu binele căruia ajungem, orbiți, să-i spunem „rău”.