Privirea îi era fixată într-un punct. Se uita fie către seninul cerului, fie în jos…  Deși primise sarcina de lucru, el era nemișcat, fără vreo intenție de a face ceva.  Începeam să simt o stare de disconfort deoarece aveam un plan cu ce era de realizat și un timp în care trebuia să mă încadrez.…

Citește articolul complet pe Psychologies →