Trăim într-o eră a consumului instant. O melodie apare pe ecran, se termină în trei minute, dispare în algoritm. Dar vinilul are mai degrabă o funcție ritualică: scoți discul din copertă, îl așezi pe placă, cobori acul, aștepți. Nu poți da skip fără efort. Iar această lentoare a devenit dorința centrală a publicului sătul de rapiditate.

Citește articolul complet pe Republica →