Nu vine dintr-odată. Nu e o entorsă, nu e o cădere, nu e nimic despre care să ai o poveste. Apare într-o marți banală, pe la ora patru după-amiaza, ca o înțepătură între omoplați. Te ridici, te întinzi, trece. Peste câteva luni nu va mai trece atât de repede. Peste un an, te trezești că îți cauți poziția în pat și că îți pui mâna în șale când te ridici de pe scaun, exact ca bunicii tăi.

Citește articolul complet pe Libertatea →