Migrația internațională a forței de muncă reprezintă unul dintre cele mai complexe și de durată fenomene demografice și economice cu care se confruntă România postdecembristă. Deși „exodul capitalului uman a generat presiuni severe asupra pieței muncii autohtone și asupra sistemelor publice de pensii și sănătate, comunitățile de români stabilite în afara granițelor țării dețin, în mod paradoxal, un potențial financiar și antreprenorial substanțial” (Popescu, 2021). Acest potențial este capabil să genereze valoare adăugată ridicată dacă este canalizat în mod strategic către sectoarele economice productive din țară. Reintegrarea economică a cetățenilor din diaspora nu mai este privită doar ca o măsură socială de repatriere, ci ca o pârghie fundamentală de dezvoltare macroeconomică (Dumitru & Vasilescu, 2023). Pentru a facilita acest proces, statul român a elaborat și implementat politici publice structurate, axate pe transferul de capital, expertiză profesională și bune practici acumulat

Citește articolul complet pe DCNews →