Când îmi imaginam și scriam despre duetul, de peste secole, Xantipa lui Socrate și Tinca lui Creangă, bineînțeles că nu puteam face abstracție și de cupa fatală, cea a filosofului, pentru a mă întreba: Dar oare cum ar fi fost imaginara cupă a celebrului humuleștean? Răspunzându-mi, dar în speranța de a-i provoca și pe alți …

Citește articolul complet pe România literară →