Întrebarea pare desprinsă dintr-un roman francez despre singurătate, dar la Montmartre ea există în piatră, bronz și tăcere. Cimitirul de pe colină, inaugurat în 1825 într-o fostă carieră de ghips, este unul dintre cele mai neobișnuite locuri ale Parisului. Aleile lui urcă și coboară printre cavouri, iar deasupra unei părți a necropolei trece chiar podul Rue Caulaincourt, susținut de coloane metalice. Într-un singur loc se întâlnesc arhitectura industrială a secolului al XIX-lea și cultul memoriei.

Citește articolul complet pe Jurnalul Național →